Vechi prieten de beții nocturne
Timpul și-a reluat măsura.
Arhaică, din doi în doi, din trei în trei
Măsoară în scări diferite și fecunde
Născut, copil murdar, urât, cu două capete
și arareori buric
Colții lui ascuțiți ici-colo...
Vechiul meu prieten de beții nocturne
A mai murit și el
Lângă un ochi de sticlă, mânjindu-l de noroiul
Existenței, existențelor
Comune
Ne-a scutit de prezența lui unduitoare
Ca a unei râme gigantice
De fuga împotriva vântului,
De împotriviri
De timpuri, dezinații, adverbe, iluzii
Timpule, totuși, timpule-unde ești tu
Să-mi mai inventezi
Un verb?